Imi amintesc cat de bine se simtea la -10 grade iarna, ma uit cum ii tot cade par desi a trecut de perioada de naparlire si o vad cum sta molesita toata ziua printre florile din curte, probabil acela fiind cel mai racoros loc pe care-l gaseste.
Pentru labradori, caldura este un supliciu, canicula este deja incompatibila cu sistemul lor de functionare.
Spre deosebire de mine, care-mi mai gasesc adapost la aer conditionat, ea saraca, in afara de umbra, nu are niciun refugiu.
M-am gandit la un bazin de plastic in care sa se mai balaceasca, dar si ala s-ar incalzi aproape instantaneu. O apa curgatoare sau vreo balta nu avem in apropiere, asa ca nu-i ramane decat sa se culce cu capul in vasul cu apa de baut si cu restul corpului in apa pe care o imprstie de jur-imprejur.
O foto pentru exemplificare, din vremurile cand eram mai mici si mai slabe...
La plimbare abia se taraste, se intinde dupa orice ochi de apa sau petic de iarba si daca as lasa-o putin, s-ar tolani acolo si s-ar uita cu ochi blegi la mine rugandu-ma sa mai ramanem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu