duminică, 25 iulie 2010

Si ne-am intors din vacanta

Am fost plecati prea departe incat sa o luam si pe Lara cu noi. Prin urmare, a ramas acasa, in curte, in grija parintilor nostri. Spre deosebire de anul trecut, am plecat cu inima mai usoara. Anul trecut pe vremea asta avea doar 5-6 luni si era prima data cand o lasam singura. Ma rog, nu singura, dar fara noi. Si inca atunci am lipsit 3 saptamani legate, asa ca acum 8 zile au fost o nimica toata.
Am gasit-o foarte bine, nici mai grasa (rudele noastre au tentatia extrema de a o hrani pe masura apetitului ei), nici mai slaba (a fost totusi plimbata o data pe zi, mai mult de o ora), nici mai suparata (desi la intoarcere ni s-a spus ca primele zile a plans dupa noi, la poarta), nici mai vesela (nu ca s-ar putea sa fie mai vesela decat e de obicei).
Una peste alta, cand ne-am intors, ritualul a fost acelasi ca de fiecare data. Pana am deschis poarta, a venit si ne-a mirosit prin gard, iar cand si-a dat seama cine suntem, a inceput sa dea bucuroasa din coada. Pe urma a inceput goana de la unul la altul, ca si cand nu stia la cine sa vina mai intai sau cu care dintre noi sa stea mai mult. Repriza de joaca de dupa a fost ultima eliberare de emotie si atat.
Nu ne-a intrebat ce i-am adus, nici unde am fost, nici nu ne-a povestit ce a facut ea in timpul asta, doar s-a bucurat ca ne-am intors si ca suntem impreuna.

2 comentarii:

Anonim spunea...

parca ma vad pe mine cu al meu labrador. Noi stam tot la curte si cand parcam masina in fata portii deja stie cine suntem inainte sa ne dam jos din masina. pana deschid poarta deja a sarit in sus de vreo 3 ori si oricum a trezit toti vecinii. si apoi incepe nebunia...nu stie ce sa mai faca, sare, ma latra (ma cearta), ma musca, ma linge si in tot acest timp da din coada (de fapt din tot fundul) asa de tare ca mi-e frica sa nu si-o rupa intr-o zi! si uite asa uit de servici si de stres si de absolut orice si ma bucur ca am aceasta minunatie care ma iubeste neconditionat...iar eu sunt topita dupa el oricum :)

Lara spunea...

Da, sunt un deliciu. Povestirea ta mi-a amintit de un mail haios pe care l-am si postat "De cati caini e nevoie ca sa schimbe un bec?". Descrierea labradorului de-acolo este dementiala, exact pe tiparul asta.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Faceți căutări pe acest blog