Si cand spun mancat, nu ma refer la ros sau distrus, ci mancat de-a binelea, adica inghitit pe de-a-ntregul.
Intorcandu-ne de la plimbare, aproape de casa, am lasat-o libera pe strada, in ideea "ce se poate intampla in 100 de metri pana acasa?" Ei bine, se pot intampla destule. De exemplu, se poate intampla ca pe strada sa fie o punga de plastic goala, dar in care fusese ceva mancare, iar Lara sa o ocheasca din prima si in secunda doi s-o dea pe gat. Nici n-am apucat sa reactionez ca punga era deja poveste.
Ziua urmatoare cineva a uitat biberonul copilului (in care fusese lapte) pe o banca in curte. Uitat a ramas, pentru ca n-am mai gasit decat bucatele mici de plastic imprastiate pe peste tot.
Tot zilele astea a avut pe post de gustare niste ghivece de flori din plastic, un scaunel de lemn si un burete de vase.
Ma gandesc s-o trec de pe boabe pe ceva mai consistent, cum ar fi mobilierul de gradina...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu