Cine ar vrea un labradoodle...?

Prima data am auzit termenul "labradoodle" in deja celebrul film "Marley" si am crezut ca este pur si simplu o expresie haioasa si usor peiorativa la adresa respectivului catel, ceva in sensul de "mocofan".
Uneori ii mai spuneam si eu asa Larei, mai ales atunci cand facea vreo prostie sau avea o figura simpatica si absenta. Abia apoi am aflat ca labradoodle este o rasa de caine in sine, o mixtura (ca sa nu zic corceala) intre labrador si poodle.
Pentru ca este o scorneala relativ recenta, rasa nu are inca un standard bine definit si inca se lucreaza din punctul asta de vedere, dar ce pot sa va spun este ca majoritatea exemplarelor arata ca un labrador cu parul cret, respectiv un fel de caniche mai inalt.
Acum eu stau si ma intreb: de ce ar vrea cineva sa amestece si sa strice doua rase perfect reusite in felul lor?
Eu inteleg mixarea raselor pentru obtinerea uneia mai bune, dar cand sunt deja 2 rase foarte populare si de succes, de ce sa le combini asa?
Nu stiu cine ar vrea un labrador latos (de parca nu naparleste suficient si asa) sau un poodle cu prezenta de catwalk si temperament de vanator. Am dat si eu exemple la intamplare, dar cam asta imi imaginz ca ar putea iesi din amestecul celor doua rase.
Acum chiar va intreb: v-ati dori un labradoodle?

Ce prostii a mai mancat catelul meu

Si cand spun mancat, nu ma refer la ros sau distrus, ci mancat de-a binelea, adica inghitit pe de-a-ntregul.
Intorcandu-ne de la plimbare, aproape de casa, am lasat-o libera pe strada, in ideea "ce se poate intampla in 100 de metri pana acasa?" Ei bine, se pot intampla destule. De exemplu, se poate intampla ca pe strada sa fie o punga de plastic goala, dar in care fusese ceva mancare, iar Lara sa o ocheasca din prima si in secunda doi s-o dea pe gat. Nici n-am apucat sa reactionez ca punga era deja poveste.
Ziua urmatoare cineva a uitat biberonul copilului (in care fusese lapte) pe o banca in curte. Uitat a ramas, pentru ca n-am mai gasit decat bucatele mici de plastic imprastiate pe peste tot.
Tot zilele astea a avut pe post de gustare niste ghivece de flori din plastic, un scaunel de lemn si un burete de vase.
Ma gandesc s-o trec de pe boabe pe ceva mai consistent, cum ar fi mobilierul de gradina...

Sa lasam imaginile sa vorbeasca...

 Zilele astea mi-am facut ordine prin pozele de pe laptopuri si am dat peste niste "oldies but goldies" cu nimeni alta decat ... Lara! Cand o vad cat era de mica, nici nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. Pe de alta parte, s-au intamplat atatea in lunile astea, incat aproape am si uitat-o cum era cand era mica...
V-o prezint si voua in toata splendoarea ei de acum un an.



Prima poza de cand am adus-o acasa. S-a intins pe gresie exact acolo unde am lasat-o jos din brate. Era moarta de frica...

 



Aceeasi ipostaza, doar din alt unghi.

 


Aici prinsese deja curaj si pornise sa inspecteze imprejurimile, mai exact, stepperul :)




Prima ei jucarie...improvizata, ca sa zic asa. Pentru ca eram total nepregatiti, i-am dat un papucel de plastic, care era de fapt un breloc de chei.




Aici descoperise cat de interesanta este hartia igienica cu care curatam mizeria dupa ea. A fost de fapt, prima joaca adevarata, ca pana atunci statuse retrasa intr-un colt toata ziua...




La fotografia de buletin :))

 




O adusesem la lacul Snagov sa incerce apa si nu vroia neam sa treaca podetul ala!




Nu stiu cat de bine se vede mizeria de pe ea, dar era plina de noroi dupa ce se tavalise prin curtea proaspat udata. Un obicei si o placere de care face abuz si acum...






Obosita dupa vanatoare, cu capul pe prada :))





La salonul de hair-styling...:)) Deh, baba sufera la frumusete!



Backpack

Am tot auzit vorbindu-se despre beneficiile folosirii unui backpack (rucsac) pentru caini de mai multa vreme si din diverse surse. Cea mai cunoscuta sursa este emisiunea lui Cesar Millan, dar la fel l-am vazut pomenit si pe diferite forumuri sau site-uri despre caini.
Beneficiile se refera in primul rand la partea practica si anume, cainele poate cara in locul tau anumite lucruri, cu o limita, evident. Limita se refera la greutate (maxim 10-12% din greutatea cainelui), la timp (in functie si de cat de obisnuit si antrenat este sa care) si situatie (doar la plimbare, nu in timp ce se joaca sau il scoti la alergare). Un al doilea beneficiu se refera la faptul ca oboseste mult mai repede, deci durata plimbarii poate sa scada. Beneficiul care ma intereseaza insa pe mine cel mai mult este acela ca ii da cainelui o preocupare, un scop la plimbare. Il face mai focusat si mai linistit, iar pentru un labrador chestia asta se potriveste la fix. Ei sunt genul de caini carora le placa sa munceasca, sa aiba un "task" si pe de alta parte, au si nevoie sa fie putin temperati (stiti foarte bine ce vreau sa spun).
Cei care si-au cumparat un backpack l-au luat de pe net, de-afara, pentru ca pe la noi nu se prea gasesc sau daca se gasesc, sunt mult mai scumpe. Altii au reusit sa-si confectioneze singuri asa ceva, dar eu nu ma vad in stare de asemenea inginerie...
M-am hotarat sa-i iau si eu Larei si evident, am inceput sa caut pe net. Am ajuns la aceeasi concluzie. Cel mai ieftin este sa-l comanzi de undeva de-afara. Ce-am gasit la noi, costa peste 300 RON si poate fi adus in cel putin 1 luna.
Prin urmare, m-am hotarat sa mai intreb la cateva petshop-uri  si daca tot nu gasesc, sa comand si eu de pe net, desi recunosc ca nu prea mai am rabdare sa astept asa mult (ce sa fac? cand mi se pune pata, mi se pune sa se intample acum! :) )
Daca are cineva un pont despre un loc unde sa merg la sigur si sa gasesc, va rog sa-mi spuneti si mie.

Ce ati vrea sa cititi, vedeti, aflati de pe un blog despre labradori?

Am inceput acest blog mai mult ca un jurnal, fara pretentia sau asteptarea de a fi citit de prea multa lume.
Totusi, din cand in cand, mai primesc un mesaj de la cate un "cititor". Culmea e ca asta de intampla exact atunci cand n-am mai scris de multa vreme si verific blogul doar din obisnuinta...
Acum, daca tot "ma cititi", ma simt datoare sa va intreb: Ce va atrage aici? Ce ati vrea sa cititi sau sa vedeti aici despre labradori?
Asa ca va rog sa raspundeti la sondajul din dreapta...
Daca aveti si alte sugestii sau comentarii, le astept si pe-asta si promit sa tin cont de ele.

Anul trecut cam pe vremea asta, m-am amuzat teribil cand am vazut un golden retriever taiand-o la sanatoasa dupa un porumbel, fiind in parc cu stapana lui.
A fost haios ca, desi ea se straduia sa-i capteze atentia cu ceva, cainele a ochit niste pasari libere si dus a fost, dincolo de parc, pe niste stradute, pana nu s-a mai vazut. Nu am stat sa vad urmarea, cert este ca femeia a luat-o la fuga strigand dupa caine si nu am vazut pana unde s-a dus (probabil undeva departe).
Ma gandeam cat de puternic este instinctul lor de vanatoare si pana la urma, cat de periculos poate fi. In clipa in care isi ochesc prada, nu mai aud si nu mai vad nimic altceva...
Din pacate, si Lara face la fel. Este unul dintre motivele pentru care nu o pot lasa libera oriunde si in acelasi timp, daca este in lesa, ma smuceste cu totul cand i se pune pata pe vreun grup de ciori sau porumbei.
Renunta repede cand isi da seama ca nu are sanse sa ii prinda, dar cu toate astea, nu inceteaza sa incerce.
Isi ciuleste urechile, se incordeaza toata, merge taras ca o pisica si cand este aproape de tinta, o zbugheste scurt. De cele mai multe ori reuseste numai sa le sperie si sa le imprastie, dar am impresia ca este foarte multumita chiar si-asa, pentru ca se intoarce satisfacuta la mine ca si cand ar zice: 'le-am aratat eu...'

Inventarul obiectelor roase

Lara se apropie de 2 ani si tot astept vremea cand i se va mai atenua singurul obicei caruia nu am reusit sa-i gasesc leac: rosul diferitelor obiecte.
Roade ea si oasele de piele pe care i le dau, dar daca se plictiseste de ele, isi gaseste intotdeauna ceva mai interesant prin curte: un scaun de lemn, o galeata de plastic, orice....
Inteleg ca de cele mai multe ori roade de plictiseala (intotdeauna roade cand e singura) sau de frustrare, dar parca totusi e prea mult.
Ne-a ros lucruri mai importante sau mai putin importante, la vremea respectiva ne-am suparat si ne-am enervat, dar cum timpul le vindeca pe toate, acum ne amintim cu umor de cele mai multe.
Asa ca iata o lista din memorie, sa stie toata lumea cu cine avem de-a face.
- pantofi de piele de-ai mei
- pantofi de piele ai unei matusi (pe care a trebuit sa ma duc sa ii inlocuiesc cu unii noi inainte sa-si dea seama ce s-a intamplat)
- pantofi de piele ai unui unchi
- sireturi de la pantofi sport
- papuci... un maldar
- cateva colturi de perete
- 2 scaune de lemn
- mai multe galeti sau obiecte de plastic (inclusiv jucarii de-ale copiilor, aruncate prin curte)
- 2 covoare de plastic de pe scarile de la intrarea in casa
- haine culese de ea insasi de pe sarma
- pungi de gunoi (roase si apoi eventual inghitite)
- 1 telefon mobil (irecuperabil)
- coada de matura, mop
- ghivece de flori (cam o gradina)
... si promit sa mai completez pe masura ce imi mai amintesc sau pe masura ce se actualizeaza lista...

PS. Pe-astea le incadrez la costuri suplimentare (ascunse) la achizitionarea unui labrador.:)