Cura incepe cu achizitionarea unui labrador si dureaza undeva intre 10 si 15 ani. Avantajul este ca se slabeste incet, in timp, cu efecte de lunga durata, deci sanatos. Devine un stil de viata, cum se spune.
Programul este acelasi in fiecare zi, cu mici variatiuni pentru a evita plictiseala.
Dimineata: 5-10 minute de joaca (exercitii de genul: aruncarea mingiei, ascunderea ei, fata-ascunselea, wrestling, etc)
5 minute de plimbare pana la parc
2-3 minute de exercitii de stretching
15-20 de minute de plimbare inapoi spre casa
Seara: 45-90 de minute de plimbare cu schimbari de ritm, pante, coborari, dar si pauze la parcuri pentru discutii cu alti stapani de caini, respectiv joaca pentru ei.
Avantajul acestui program de exercitii fata de oricare altul este ca nu te poti lasa de el nici daca ai vrea, iar consecventa, dupa cum se stie, este cheia unui regim reusit.
Daca vine vorba de timp, ca sa fac loc pentru sedinta de dimineata a insemnat sa renunt la televizor si calculator inainte si in timpul micului dejun (de cand incercam sa fac asta!), iar pentru cea de seara, cand vin de la serviciu nu ma mai tolanesc direct pe canapea la televizor cu biscuitii in fata, ci ma schimb in ceva lejer, beau putina apa, mananc un mar si am intins-o afara.
E obositor? Cu siguranta, dar tot ce e bun vine cu efort. Si cu multa satisfactie. De ambele parti...
marți, 17 august 2010
Intre prejudecati si adevar despre labradori
Am impresia ca, asa cum toata lumea se pricepe la fotbal si la politica, in ceea ce priveste cainii, toata lumea se pricepe la labradori.
Inca de cand am luat-o pe Lara, am inceput sa primesc sfaturi si avertizari: "Vezi ca labradorii sunt tare pofticiosi, sa nu se ingrase!", "Daca o tii in curte, o sa distruga toate florile, asa sunt labradorii astia!", "Nu trebuia sa iei labrador, astora le place apa", "Daca o scoti la plimbare, las-o sa miroasa pe jos, e caine de vanatoare, asa fac ei", "Las-o sa se joace, astia asa sunt ei, jucausi"...
Multa vreme vorbele astea mi-au ramas cumva in subconstient si de cate ori facea ceva din registrul de mai sus, ma gandeam ca asa o fi normal.
Probabil prin firea lor labradorii se lipesc de sufletul omului si ne fac sa-i privim ca pe niste copii si sa-i tratam ca atare. Ii rasfatam, isi fac de cap si atunci spunem ca asa e natura lor. In parte, este si ceva adevar la mijloc. Sunt caini sociabili, afectuosi, mari vanatori si iubitori de apa. Depinde insa numai de noi si de modul in care stim sa ne impunem regulile sa-i facem sa se comporte normal si acceptabil pentru lumea oamenilor. Iar pentru asta, labradorii sunt intr-adevar cei mai usor de invatat. Sunt atat de doritori sa-ti faca pe plac incat sunt in stare de aproape orice. Cu o singura conditie: sa li se spuna!
Inca de cand am luat-o pe Lara, am inceput sa primesc sfaturi si avertizari: "Vezi ca labradorii sunt tare pofticiosi, sa nu se ingrase!", "Daca o tii in curte, o sa distruga toate florile, asa sunt labradorii astia!", "Nu trebuia sa iei labrador, astora le place apa", "Daca o scoti la plimbare, las-o sa miroasa pe jos, e caine de vanatoare, asa fac ei", "Las-o sa se joace, astia asa sunt ei, jucausi"...
Multa vreme vorbele astea mi-au ramas cumva in subconstient si de cate ori facea ceva din registrul de mai sus, ma gandeam ca asa o fi normal.
Probabil prin firea lor labradorii se lipesc de sufletul omului si ne fac sa-i privim ca pe niste copii si sa-i tratam ca atare. Ii rasfatam, isi fac de cap si atunci spunem ca asa e natura lor. In parte, este si ceva adevar la mijloc. Sunt caini sociabili, afectuosi, mari vanatori si iubitori de apa. Depinde insa numai de noi si de modul in care stim sa ne impunem regulile sa-i facem sa se comporte normal si acceptabil pentru lumea oamenilor. Iar pentru asta, labradorii sunt intr-adevar cei mai usor de invatat. Sunt atat de doritori sa-ti faca pe plac incat sunt in stare de aproape orice. Cu o singura conditie: sa li se spuna!
vineri, 13 august 2010
Cum facem fata caldurii?
De fiecare data cand ma plang de caldura insuportabila de-afara ma gandesc la Lara.
Imi amintesc cat de bine se simtea la -10 grade iarna, ma uit cum ii tot cade par desi a trecut de perioada de naparlire si o vad cum sta molesita toata ziua printre florile din curte, probabil acela fiind cel mai racoros loc pe care-l gaseste.
Pentru labradori, caldura este un supliciu, canicula este deja incompatibila cu sistemul lor de functionare.
Spre deosebire de mine, care-mi mai gasesc adapost la aer conditionat, ea saraca, in afara de umbra, nu are niciun refugiu.
M-am gandit la un bazin de plastic in care sa se mai balaceasca, dar si ala s-ar incalzi aproape instantaneu. O apa curgatoare sau vreo balta nu avem in apropiere, asa ca nu-i ramane decat sa se culce cu capul in vasul cu apa de baut si cu restul corpului in apa pe care o imprstie de jur-imprejur.
O foto pentru exemplificare, din vremurile cand eram mai mici si mai slabe...
La plimbare abia se taraste, se intinde dupa orice ochi de apa sau petic de iarba si daca as lasa-o putin, s-ar tolani acolo si s-ar uita cu ochi blegi la mine rugandu-ma sa mai ramanem.
Imi amintesc cat de bine se simtea la -10 grade iarna, ma uit cum ii tot cade par desi a trecut de perioada de naparlire si o vad cum sta molesita toata ziua printre florile din curte, probabil acela fiind cel mai racoros loc pe care-l gaseste.
Pentru labradori, caldura este un supliciu, canicula este deja incompatibila cu sistemul lor de functionare.
Spre deosebire de mine, care-mi mai gasesc adapost la aer conditionat, ea saraca, in afara de umbra, nu are niciun refugiu.
M-am gandit la un bazin de plastic in care sa se mai balaceasca, dar si ala s-ar incalzi aproape instantaneu. O apa curgatoare sau vreo balta nu avem in apropiere, asa ca nu-i ramane decat sa se culce cu capul in vasul cu apa de baut si cu restul corpului in apa pe care o imprstie de jur-imprejur.
O foto pentru exemplificare, din vremurile cand eram mai mici si mai slabe...
La plimbare abia se taraste, se intinde dupa orice ochi de apa sau petic de iarba si daca as lasa-o putin, s-ar tolani acolo si s-ar uita cu ochi blegi la mine rugandu-ma sa mai ramanem.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
