COMPARATII

Citeam o postare mai veche despre criteriile si motivele pentru care am cumparat un labrador si inevitabil am inceput sa fac comparatii intre socoteala de-acasa si cea din targ.
Socoteala de-acasa se baza pe mult optimism, cea din targ se bazeaza pe cerintele si conditiile din piata (ca sa folosesc un limbaj business de lemn).
Realitatea este ca un caine inseamna in primul rand o mare responsabilitate. Indiferent cat este el de bun, inteligent, iubitor, devotat sau jucaus, nu-ti este nici atat de prieten, partener de joaca sau companion in timpul liber, cat este o mare responsabilitate.
Esti responsabil pentru el oricand si intotdeauna, oriunde esti, orice ar face. Nu poti ridica din umeri spunand ca este doar un caine. Este cainele tau si suporti consecintele a tot ceea ce face: daca-si face nevoile in cele mai neinsipirate locuri, daca linge mana unui strain doar pentru ca ii este simpatic si strainul are alergie la caini sau pur si simplu nu se vrea balit pe degete. Daca fura jucaria unui copil din parc pentru ca vrea si el sa se joace, daca agita cainii de prin curti, daca stropeste pe cineva atunci cand se scutura dupa o balaceala si tot asa.
Este o responsabilitate continua si obositoare care nu isi primeste intotdeauna rasplata sau recunostinta pe care gandim c-am merita-o. Un caine trebuie hranit, plimbat, ingrijit pentru ca asa trebuie, pentru ca ni l-am dorit si l-am cumparat. Satisfactia nu sta in faptul ca da din coada cand te vede, ca te linge pe obraz, ca se uita in ochii tai ca la dumnezeu. Satisfactia este atunci cand doarme linistit la picioarele tale, atunci cand se pune cu burta in sus sa-l scarpini, atunci cand copiii tai se lumineaza la fata cand il vad sau chicotesc la ghidusiile pe care le face special pentru ei, atunci cand te urmareste la fiecare pas sau alearga catre tine manacand pamantul pentru a fi impreuna.