Am observat ca exista un mare interes printre posesorii de labradori pentru aceasta problema medicala, asa incat am pus mana pe carte ("The Official Book of the Labrador Retriever". The Labrador Retriever Club Inc., Dr. Bernard W. Ziessow, Editor, 1995) si m-am documentat. Traducerea imi apartine, deci daca sunt ceva "scapari", la mine faceti reclamatie.
Cea mai frecventa boala genetica inregistrata la Labrador este displazia de sold. Aceasta este o boala ereditara care afecteaza membrele posterioare ale cainelui si care face capul femural sa nu se fixeze corect in acetabul (un soi de articulatie). Efectele sunt: artrita, boli articulare degenerative, miscare anormala. Paralizia membrelor poate fi interminenta sau constanta si tinde sa se accentueze cu varsta. Cainii tineri cu displazie sufera de o paralizie acuta la varsta de 6 - 12 luni. Semnele clinice se pot ameliora la suprafata la o varsta mai inaintata.
Singura modalitate sigura de diagnosticare este radiografia pelviana, combinata cu palparea.
Displazia de sold este rezultatul genetic al unui numar nedeterminat de gene (o trasatura poligenetica). Incidenta displaziei poate fi redusa prin montarea unor exemplare normale, care sa aiba, pe cat poibil, bunici si alte exemplare inrudite sanatoase. De asemenea este posibil ca exemplare normale sa produca pui cu displazie si invers.
In decembrie 1992 au fost certificate 52.828 de exemplare de labradori sanatosi.
Displazia de sold poate fi influentata intr-o oarecare masura de anumiti factori precum: dieta, exercitiu fizic sau dimensiunile puilor.
Displazia de cot
Aceasta forma de displazie se manifesta la membrele anterioare, iar cauza cea mai frecventa o reprezinta procesul coronoid radial neunit al ulnei si este de assemenea o boala genetica. Majoritatea cainilor cu aceasta forma de displazie prezinta o paralizie a membrelor anterioare, dar unii pot fi complet asimptomatici. In 1992 au fost identificati 727 de labradori cu displazie de cot.
Osteoocondrita Disecanta
Osteocondrita disecanta (OCD) este o boala a cartilagiului cauzata de o osificare endocondrala incorecta. Cartilagiul se ingroasa mai mult decat normal si sub tensiune sau presiune se fisureaza. Fisurile pot ajunge la suprafat cartilagiului ceea ce determina osteocondrita disecanta.
OCD poate sa se manifeste la nivelul umarului, a cotului sau al articulatiilor. Articulatia umarului este cea mai afectata la cainii care cresc rapid, iar masculii sunt mai frecvent afectati decat femelele.
Cresterea rapida, alimentatia (excesiva) si traumele pot contribui la declansarea bolii, mai ales ca nu exista un consens cu privire mostenirea bolii.
Cam astea ar fi cateva boli ale sistemului osos la labradori. Astept completari sau comentarii de la cei mai in tema sau cu experienta. Pana una-alta, sa speram la catei sanatosi si sa avem grija de ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu