Sa recunoastem: cainii si, mai ales, labradorii nostri dragi sunt niste figuri adorabile... 99% din timp :)
In restul timpului pot fi extrem de caposi, agitati, prostuti, incapatanati, nepotoliti, hiperenergici, intr-un cuvant: imposibili.
Astazi a fost una din acele zile cand Lara m-a scos din sarite la fiecare 10 pasi ai plimbarii de dimineata: atenta la te miri ce, agitata si complet deconcentrata. Probabil era una din acele zile cand amandoua ar fi trebuit sa stam mai mult in pat, sa ne luam micul dejun si sa sarim peste inviorarea de dimineata...
Cert este ca astfel de experiente, desi nu le pot explica prin starea sau atitudinea mea deosebita fata de restul zilelor, imi dau o dispozitie neplacuta. Plimbarea nu mai este fun, ci pur si simplu, annoying.
Vi se intampla si voua asta? Cu ce va scot din sarite cateii vostri?
7 comentarii:
Buna!
Imi place foarte mult blogul tau. 99%din povestirile tale imi sunt extrem de cunoscute.
Am un labrador de 10 luni pe care il cheama Tango.
Mi-ar face mare placere sa mai disucutam.
Buna! Multumesc pentru apreciere, ma bucur ca-ti place :)
Astept deci comentarii, pareri, intrebari, povestiri.... oricand. Salutari de la Lara catre Tango :D
Buna!
Plimbarea de dimineata de multe ori e cea mai groaznica! E foarte agitat si are multa energie asa ca e atent la absolut orice zgomot, ca sa nu mai zic de mirosuri!
Salutari de la Max catre Lara:)
@ rhea. Salutari si de la Lara catre Max!
Inteleg din celalalt comentariu al tau ca tu iesi de mai multe ori pe zi cu Max si totusi dimineata este foarte agitat. Inseamna ca eu n-am ce sa-i cer Larei, pe care o scot la doar 1-2 plimbari pe zi...
ce ma enerveaza...chiar nu stiu de unde sa incep:)) Avand in vedere ca are cred cam 40 de kile, si cum spuneai si tu, are si el zilele lui si trage ca nebunu. Are nevoie de multa disciplina si la un moment dat se pototleste. Dar, au fost si zile in care mi-a rupt efectiv mainile.
Partea buna? fac economie si nu mai merg la sala, ca-mi ajunge o plimbare cu Ozzy :)
Ma mai enerveaza faptul ca nu pot planta nimic in curtea in care sta el....am indraznit sa plantez 2 tei si un cires. teii au rezistat fix 2 zile (venisem de la munte si era obosit...). Dupa masa i-am gasit scosi din radacini si rosi de la jumate. Si ciresul era ros de la jumate desi inca in pamant. Si culmea s-a si prins ca a dat cateva ramurele ulterior. Cu siguranta nu mai da la anu' pt ca a avut grija sa-l tunda din nou in ultimele saptamani....
A! si era sa uit! vara trecuta mi-a cules hainele de pe sfoara una cate una si a redecorat curtea cu ele...si cum omu' nu se-nvata minte, a repetat figura si a doua oara cand am indraznit s ale mai intind...
Ozzy... m-am regasit perfect in povestea cu rufele :)) Larei i-a trecut damblaua asta la fel brusc cum a apucat-o...
eu nu am mai indraznit sa le mai intind a 3 a oara :)). Oricum, viata ar fi mult mai anosta fara un labrador in viata noastra, chiar si luand in considerare toate lucrurile pe care le-a distrus si nervii pe care mi i-a facut!
ne-am intalnit sambata cu o femeluta de labra de 6 luni. Si radeam ca nesimtita in sinea mea, de cat de disperati erau stapanii si ma regaseam in povestile lor. Micuta era ca argintul viu si imi aminteam cum era si Ozzy la varsta aia! Si ma uitam la al meu, si ma simteam mandra ca e calm si cuminte -in comparatie cu micuta nu ma intelegeti gresit!
Trimiteți un comentariu