joi, 10 martie 2011
miercuri, 2 martie 2011
INCERCARI DE DRESAJ
Nu am dat-o niciodata pe Lara la dresaj. Comenzile de baza pe care le stie am invatat-o eu: sezi, culcat, stai, asteapta, aici, treci, cauta...
Am invatat-o inca de cand am luat-o, ghidandu-ma dupa niste filmulete postate pe youtube. Recompensa folosita: mancarea. Le-a invatat repede si le stie si le executa si acum, fara o recompensa evidenta.
Sunt convinsa ca daca as avea mai mult timp si m-ar preocupa problema, as reusi s-o invat singura sa faca mult mai multe lucruri, dar adevarul este ca nu stiu la ce i-ar folosi. Poate doar ca exercitiu mental, pentru ca se stie, labradorii sunt caini care au nevoie si de challenge-uri mentale.
In rest, nu o duc la show-uri, concursuri, nu fac parada cu ea, nici pentru public, nici in familie.
O alta problema in a o invata "trucuri" noi este ca de la un anumit punct incolo, mancarea nu mai functioneaza ca recompensa. Devine atat de focusata pe mancare, incat exercitiul isi pierde scopul. Am incercat cu alte recompense, dar nici acestea nu functioneaza: lauda, mangaierea, jucariile, etc. nu o intereseaza. Face o data ce ii cer, iar daca recompensa este alta decat mancarea nu o mai intereseaza sa repete.
Daca recompensa este mancarea, atunci focusul se muta pe asta, iar comenzile/exercitiile le executa prost, grabita sa-si primeasca portia. Evident ca nu-i dau nimic pana nu face ce ii cer, dar in cazul asta se posteaza in fata mea si imi urmareste miscarile, poate-poate ii pica totusi ceva. Am zis sa am rabdare si sa nu fac nimic pana nu se duce sa faca ce i-am zis (de exemplu sa aduca ceva), dar de fiecare data insistenta ei a depasit rabdarea mea si de fiecare data am abandonat exercitiul.
Sfaturi? Pareri? Anyone?
Am invatat-o inca de cand am luat-o, ghidandu-ma dupa niste filmulete postate pe youtube. Recompensa folosita: mancarea. Le-a invatat repede si le stie si le executa si acum, fara o recompensa evidenta.
Sunt convinsa ca daca as avea mai mult timp si m-ar preocupa problema, as reusi s-o invat singura sa faca mult mai multe lucruri, dar adevarul este ca nu stiu la ce i-ar folosi. Poate doar ca exercitiu mental, pentru ca se stie, labradorii sunt caini care au nevoie si de challenge-uri mentale.
In rest, nu o duc la show-uri, concursuri, nu fac parada cu ea, nici pentru public, nici in familie.
O alta problema in a o invata "trucuri" noi este ca de la un anumit punct incolo, mancarea nu mai functioneaza ca recompensa. Devine atat de focusata pe mancare, incat exercitiul isi pierde scopul. Am incercat cu alte recompense, dar nici acestea nu functioneaza: lauda, mangaierea, jucariile, etc. nu o intereseaza. Face o data ce ii cer, iar daca recompensa este alta decat mancarea nu o mai intereseaza sa repete.
Daca recompensa este mancarea, atunci focusul se muta pe asta, iar comenzile/exercitiile le executa prost, grabita sa-si primeasca portia. Evident ca nu-i dau nimic pana nu face ce ii cer, dar in cazul asta se posteaza in fata mea si imi urmareste miscarile, poate-poate ii pica totusi ceva. Am zis sa am rabdare si sa nu fac nimic pana nu se duce sa faca ce i-am zis (de exemplu sa aduca ceva), dar de fiecare data insistenta ei a depasit rabdarea mea si de fiecare data am abandonat exercitiul.
Sfaturi? Pareri? Anyone?
marți, 1 martie 2011
SA TE GASESC AICI CAND MA INTORC
De multe ori cand iesim la plimbare, mai ales daca suntem intr-un parc cu multi caini sau dimpotriva, fara prea mare animatie, imi place sa ii dau drumul Larei sa umble libera, fara lesa. Evident ca la primele incercari am stat cu teama de cum va reactiona, daca nu cumva va fugi cat vede cu ochii sau se va lua dupa un alt caine la joaca si va uita unde sa se intoarca. Niciodata nu a fugit sau, daca a facut-o, in clipa cand si-a dat seama ca s-a departat prea mult de noi, s-a intors, indiferent ce alta atractie avea ea in alta parte.
Glumim mereu si spunem ca putem s-o pedepsim oricum numai sa n-o lasam singura si pe principiul asta, stam fara grija atunci cand se plimba libera: stim ca intotdeauna se intoarce la baza.
In dimineata asta am iesit in parc ca de obicei si ne-am intalnit, tot ca de obicei, cu cei doi prieteni matinali ai ei: un ciobanesc german si un collie, cu care se alearga de zor la primele ore, atunci cand nici nu sunt foarte multi caini treziti, daramite oameni. Eu imi faceam alergarea prin parc, cei doi companioni plecasera acasa, iar Lara haladuia pe un deal de unde nu ne vedea. La un moment dat s-a intors in locul in care ne lasase, dar nu mai era nimeni. Eu eram la o distanta de circa 60 de metri, dar nu ma ochise. Am lasat-o sa vad ce face, fara sa o strig.
Nu pot sa descriu panica ce o cuprinsese cand s-a vazut singura. Alerga cu viteza din stanga in dreapta, mirosind pe jos, pana cand a luat-o in directia opusa mie si am strigat-o. In clipa aia a facut stanga-mprejur si a rupt-o la goana spre mine, mancand pamantul.
Parca mi-a zis "sa nu-mi mai faci asta gluma asta niciodata", s-a relaxat brusc si nu s-a mai departat de mine.
Glumim mereu si spunem ca putem s-o pedepsim oricum numai sa n-o lasam singura si pe principiul asta, stam fara grija atunci cand se plimba libera: stim ca intotdeauna se intoarce la baza.
In dimineata asta am iesit in parc ca de obicei si ne-am intalnit, tot ca de obicei, cu cei doi prieteni matinali ai ei: un ciobanesc german si un collie, cu care se alearga de zor la primele ore, atunci cand nici nu sunt foarte multi caini treziti, daramite oameni. Eu imi faceam alergarea prin parc, cei doi companioni plecasera acasa, iar Lara haladuia pe un deal de unde nu ne vedea. La un moment dat s-a intors in locul in care ne lasase, dar nu mai era nimeni. Eu eram la o distanta de circa 60 de metri, dar nu ma ochise. Am lasat-o sa vad ce face, fara sa o strig.
Nu pot sa descriu panica ce o cuprinsese cand s-a vazut singura. Alerga cu viteza din stanga in dreapta, mirosind pe jos, pana cand a luat-o in directia opusa mie si am strigat-o. In clipa aia a facut stanga-mprejur si a rupt-o la goana spre mine, mancand pamantul.
Parca mi-a zis "sa nu-mi mai faci asta gluma asta niciodata", s-a relaxat brusc si nu s-a mai departat de mine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
