Si ne-am intors din vacanta

Am fost plecati prea departe incat sa o luam si pe Lara cu noi. Prin urmare, a ramas acasa, in curte, in grija parintilor nostri. Spre deosebire de anul trecut, am plecat cu inima mai usoara. Anul trecut pe vremea asta avea doar 5-6 luni si era prima data cand o lasam singura. Ma rog, nu singura, dar fara noi. Si inca atunci am lipsit 3 saptamani legate, asa ca acum 8 zile au fost o nimica toata.
Am gasit-o foarte bine, nici mai grasa (rudele noastre au tentatia extrema de a o hrani pe masura apetitului ei), nici mai slaba (a fost totusi plimbata o data pe zi, mai mult de o ora), nici mai suparata (desi la intoarcere ni s-a spus ca primele zile a plans dupa noi, la poarta), nici mai vesela (nu ca s-ar putea sa fie mai vesela decat e de obicei).
Una peste alta, cand ne-am intors, ritualul a fost acelasi ca de fiecare data. Pana am deschis poarta, a venit si ne-a mirosit prin gard, iar cand si-a dat seama cine suntem, a inceput sa dea bucuroasa din coada. Pe urma a inceput goana de la unul la altul, ca si cand nu stia la cine sa vina mai intai sau cu care dintre noi sa stea mai mult. Repriza de joaca de dupa a fost ultima eliberare de emotie si atat.
Nu ne-a intrebat ce i-am adus, nici unde am fost, nici nu ne-a povestit ce a facut ea in timpul asta, doar s-a bucurat ca ne-am intors si ca suntem impreuna.

Gustarile dintre mese

La carte, la cartea veterinarului nostru, zice ca cel mai bine este sa o hranim pe Lara cu boabe, de 2 ori pe zi. Boabe de la Royal Canine sau alta marca premium, dar ideea este sa-i dam o mancare buna si in cantitatile recomandate.

Ca labradorii sunt pofticiosi si mari escroci sentimentali cand vine vorba de a obtine o "portie in plus" se stie foarte bine. Ce se stie mai putin este ca, spre deosebire de oameni, ei nu se plictisesc de mancare si nici nu poftesc la o inghetata mai mult decat la o tarta cu crema. Asta inseamna ca pot manca o saptamana intreaga acelasi tip de boabe si nu le vor refuza nici saptamana urmatoare, nici toata viata de-acum incolo.

Totusi, mai mult pentru linistea noastra sufleteasca, veterinarul ne-a dat unda verde sa-i mai dam o friptura de pui la gratar atunci cand facem unul pentru noi sau sa o mai rasfatam cu un ou fiert.

Lista de interdictii este insa mult mai lunga. Citez din memorie: oase de pui, fasole, ceapa, struguri, carne de porc, ciocolata si multe altele...
Si ne-am tinut, sa zic asa, cu dintii de aceste reguli pana cand Lara a noastra a inceput sa-si ia propriile gustari. Cu toate precautiile noastre de a nu ajunge la gunoaie, tomberoane sau alte resturi de pe strazi si din parcuri, a mancat aproape tot ce e era pe lista de "interzise" si chiar mai mult decat atat. Ba chiar le-a mancat si cu ambalaj cu tot, daca erau prea greu de scos de-acolo sau era prea grabita, iar uneori punga pe care a inghitit-o era chiar mai mare decat mancarea dinauntru.