Am povestit intr-o postare de mai demult de ce am ales un labrador si care erau asteptarile mele de la un astfel de catel. Ei bine, a trecut mai bine de 1 an de cand o am pe Lara si pot sa fac acum un bilant.
Ma asteptam la un caine energic, dar Lara mea dadea gata 10 catei pana se satura de joaca. Ma asteptam la un caine afectuos, dar Lara este un aspirator de mangaieri de la oricine. Ma asteptam la un caine care iubeste copii, iar Lara "imbratiseaza" orice prichindel pe masura ei si la o adica il ajuta sa-si dea jos fesul din cap sau manusile din maini, cu sau fara voia lui...
In acelasi timp, este un caine total lipsit de agresivitate. Nu musca si nu maraie, nu latra la nimeni decat cu intentia de a-ti atrage atentia si de a se juca. Singurele care reusesc s-o scoata din minti sunt pisicile, dar asta pentru ca ii ignora complet dorinta de joaca, desi sunt destul de rapide si agile ca sa se potriveasca stilului ei.
Este un catel adorabil si atrage simpatia si zambetele tuturor, deci la sociabilitate castiga maximum de puncte.
Trebuie insa sa creez o rubrica noua in "formularul meu de evaluare" si anume: nazbatiile. Aici este rost de povesti si postari noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu