marți, 7 decembrie 2010

De Craciun

De Craciun, de fapt, de sarbatorile de iarna, ne retragem la casuta noastra de vacanta pentru o saptamana sau chiar mai mult. Acolo Lara sta cu noi inauntru si credeti-ma, nu exista placere mai mare pentru ea. Este de o cumintenie rara, de parca-si spune: daca fac vreo prostie, astia ma dau afara!
Si nu este vorba de teama de a sta in frig (oricum ii place frigul si oricum nu am lasa-o sa inghete pe-afara), ci de teama de a sta fara noi.
Daca e afara, nu are stare o secunda. Este in permanenta in miscare, isi gaseste ceva de facut si daca totusi se plictiseste, se infiinteaza in fata usii cu geam si asteapta sa fie chemata inauntru.
In schimb, in casa, aproape ca nu se clinteste. In afara de turele de inspectie pe care le da atunci cand intra, pe urma se aseaza la locul ei sau la picioarele unuia dintre noi si leneveste. Uneori glumesc si spun ca este ca o matza cu chip de caine, dar nu e chiar gluma :) Nu-i trebuie nici ros, nici alergat, poate doar un pic de scarpinat pe burta ca sa se lungeasca mai bine.
Anul asta, daca ar sti ca se apropie Craciunul, sunt convinsa ca l-ar astepta cu tot atata nerabdare ca si noi.
Pana la urma, Craciunul inseamna a fi cu toata familia si cum ar fi o familie langa brad si un membru cu privirea miloaga stand la usa? :)

Despre backpack - partea a III-a

Povestea asta cu backpack-ul tinde sa devina un foileton.
In primul rand, pentru ca pachetul a intarziat o saptamana (deh, nu mai comentez serviciile de curierat)! In al doilea rand, backpack-ul este genial numai ca nu i se potriveste neam, adica este prea mic. Pe site nu era specificata nicio marime, de unde am tras concluzia ca este o marime universala, iar chingile se regleaza mai mari sau mai mici. Cand am facut comanda, iar nu mi s-ar fi spus ca au mai multe marimi, nici nu m-au intrebat ce marime au, dar pe pachetul pe care l-am primit scrie "S".
Am fost indusa in eroare si de faptul ca in poza produsului era un labrador (Lara leit), de unde am dedus ca sigur e pe masura ei.
Ei bine, nu. Acum astept sa-mi raspunda daca au si alte masuri sau nu. Daca nu, probabil ca va trebui sa-l adaptez eu cumva, deci tot nu scap de ce mi-a fost frica.
Chiar si mic cum e, am reusit sa i-l pun pe spate si sa-l leg in partea din fata (doar curelele de sub burta n-am putut sa le inchid) si Lara a reactionat foarte bine la el, desi era clar ca ii era incomod.
Urmeaza partea a IV-a a povestii, sper sa fie si ultima...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Faceți căutări pe acest blog